Conditiile naturale de care
a beneficiat Craiova ca asezare au favorizat permanenta vietuirii
populatiei in aceste locuri si succesiunea civilizatiilor: pretracica, traco-dacica,
geto-dacica, daco-romana, daco-romana-bizantina si, mai apoi, romaneasca.
Una din asezarile geto-dacice
mai importante de pe raza Craiovei a purtat numele de Pelendava,
datand din perioada 400-350 i.e.n. dupa cum indica descoperirile arheologice.
La inceputul secolului al II-lea e.n. romanii au construit aici un castru roman,
intai din valuri de pamant intarit, apoi din piatra si caramida. Datorita pozitiei
geografice favorabile, protectiei castrului roman si a garnizoanei militare,
Pelendava romana a cunoscut o viata infloritoare. Asezarea
este mentionata pe Tabula Peutingeriana - o harta a imperiului roman, realizata
ca urmare a initiativei imparatului roman Caracalla. Anul 225, cand s-a definitivat
aceasta harta - in timpul lui Severus Alexander, este considerat data primei
mentiuni documentare a celei mai vechi asezari din vatra actualului oras.
La sfarsitul sec.XV Craiova
era un targ, intins pe mosia puternicilor boieri Craiovesti.
Dupa prima jumatate a secolului al XVI-lea, Craiova este numita
frecvent oras.
Puterea economica a familiei Craiovestilor
- la hotarul sec.XV - cuprindea peste 100 sate 182 bunuri funciare. Aceasta
forta i-a creat un statut de autonomie politica atat de larg, incat domnii aflati
in scaun nu se pot mentine fara alianta cu aceasta adevarata dinastie boiereasca.
De-a lungul vremilor, din randul familiei Craiovestilor au fost ridicati in
fruntea tarii domnitori de seama: Neagoe Basarab (1512-1521), Radu de la Afumati
(1522-1529), Radu Serban (1602-1611), Matei Basarab (1632-1654), Constantin
Serban (1654-1658), Serban Cantacuzino (1678-1688), Constantin Brancoveanu (1688-1714).
Aparuta in ultimele decenii ale
secolului al XV-lea, Marea Banie de Craiova
a devenit intr-un timp relativ scurt cea de-a doua institutie politica importanta,
dupa domnie. Veche institutie romaneasca, Bania a constituit la inceputurile
sale o institutie locala, sateasca, derivata din obstea teritoriala.
Odata cu ridicarea lui Neagoe Basarab ca domn, in 1512, Marele Ban preia pentru
teritoriul din dreapta Oltului atributiile domniei, dispunand si de o cancelarie
in cadrul careia se redacteaza acte dupa forma celor domnesti.
In a doua jumatate a sec.XVI,
Marea Banie cunoaste un moment de criza datorat indeosebi tentativelor
agresive ale turcilor pentru instaurarea unei dominatii efective in Tara Romaneasca.
Marea Banie ajunge din nou o institutie de prim ordin in timpul lui Mihai Viteazul.
Craiova, a cunoscut
o puternica inflorire, izvoare contemporane prezentand orasul ca un important
centru politic si militar. Craiova se afirma in politica romaneasca de centralizare
ca un factor pozitiv, dand puterii centrale o boierime fidela si armate puternice,
prezente in marile evenimente legate de Unirea celor trei tari
romanesti.
In 1593 Mihai este inscaunat ca domn al Tarii Romanesti, iar dregatoria de Mare
Ban ii este incredintata lui Preda Buzescu.
Craiova a fost
in evul mediu si un centru cu un important rol militar si strategic, fiind un
loc de grupare sau regrupare a fortelor militare si tinut de declansare a actiunilor
antiotomane. Exista la Craiova un corp de oaste, pus la dispozitia
Marelui Ban, compus din forta militara a taranilor de pe domeniile boierimii,
din aparatul de dregatori ai Baniei, din taranii liberi si din mercenari.
In 1735 in Craiova
existau 836 de familii, reprezentand peste 4000 locuitori.
La inceputul sec.XVIII, o modalitate de asigurare a dominatiei Portii Otomane
asupra tarilor romanesti a constat in impunerea domniilor fanariote. Nicolae
Mavrocordat, venit domn in Tara Romaneasca in 1716, este intampinat cu ostilitate
de boierimea craioveana.
Dupa infrangerea turcilor si pacea de la Passarovitz, boierimea
a salutat dominatia austriaca a Olteniei , dar in 1726, cand
banul Gheorghe Cantacuzino este destituit, boierii din Craiova
incep actiunile de impotrivire fata de administratia habsburgica.
Stapanirea austriaca in Oltenia a determinat o agravare considerabila a regimului
de obligatii economice si fiscale a producatorilor urbani si rurali. Nemultumirea
populatiei era provocata de caracterul militar al exploatarii, precum si de
colectarea veniturilor si bogatiilor provinciilor in visteria Curtii Imperiale.
Amploarea haiduciei a determinat administratia austriaca sa infiinteze corpuri
de slujitori meniti sa asigura paza si linistea provinciei. In 1734 s-au instituit
in toate judetele oltene cete de panduri. La Craiova exista
un corp de dorobanti, sub conducerea unui iuzbasa.
S-au produs importante schimbari
si in domeniul institutional. Bania craioveana nu mai constituie
institutia care, in perioada anterioara, concura pe plan politic domnia. In
1761 resedinta permanenta a banilor este fixata de domn la Bucuresti.
In 1770-1771, datorita starii
de razboi, Bucurestiul era disputat intre ostile rusesti si cele turcesti, Cetatea
Banilor a indeplinit si rolul de capitala a Tarii Romanesti, domnul
Emanuel Giani Rosett urmarind de aici desfasurarea ostilitatilor.
Economia regiunii si prosperarea
Craiovei au consemnat in sec.XVII si XVIII dese traume. Echilibrul
demografic a avut de suferit la sfarsitul sec.XVIII datorita transformarii orasului
in teatru de razboi, datorita epidemiilor si incendiilor. Putem aminti aici
distrugerile si invaziile repetate ale cetelor de pasvangii de peste Dunare,
soldatii pasei Vidinului, Pazvan-Oglu, in 1799, 1800, 1801.
Trasatura caracteristica a orasului
Craiova in primele doua decenii ale sec.XIX a fost data de
inflorirea economica, urbanist-edilitara, de multiplicarea preocuparilor locuitorilor
sai in ramurile mestesugurilor, comertului, serviciilor publice. Comparativ
cu celelalte mari centre urbane, Craiova se situeaza ca un
nod comercial, administrativ si cultural de prim rang.
In sec.XIX tarile romane continua
sa fie vad preferat pentru razboaiele rusilor si austriecilor. Redresarea orasului
dupa dezastrele de la inceputul secolului a revenit in deceniul al patrulea,
cand dupa pacea de la Adrianopol, 1829, dupa razboiul ruso-turc dintre anii
1828-1829, au aparut posibilitati pentru mai multi ani de liniste in tarile
romane.
In timpul ocupatiei tariste (1828-1834),
Craiova cunoaste cresteri economice importante. Existau, in
1832, un numar de 595 de pravalii, din care 197 de lemn si 398 de zid.
Orasul se mentine ca centru comercial al Olteniei; exporta in Austria si Turcia
cereale, piei, ceara, animale, seu si cervis. Cerintele mereu crescande ale
exportului au determinat infiintarea la Craiova, in 1846, a
primei societati romanesti pe actiuni pentru transportul cerealelor cu vaporul
pe Dunare, la Braila.
In jurul anului 1848, populatia
Craiovei numara circa 20000 de locuitori.
Intelectualitatea Craiovei s-a situat ferm in randurile prime ale innoirilor,
atat in viata urbei, cat si a tarii. Un rol deosebit de important in pregatirea
si desfasurarea Revolutiei de la 1848 avea sa-l aiba corpul profesoral de la
Scoala Centrala din Craiova, in frunte cu Ioan Maiorescu.
Dintre revolutionarii care aveau
sa detina un rol marcant in desfasurarea evenimentelor revolutionare la Craiova
se impun Gheorghe Magheru si Costache Romanescu care au intrat, dupa 1845, in
randurile societatii secrete cu caracter politic Fratia.
Nu intamplator orasul Craiova a fost ales drept loc de intrunire
a guvernului provizoriu, inainte ca acesta sa ajunga la Bucuresti. Se confirma
ca orasul prezenta o deosebita importanta in mersul revolutiei pasoptiste, ca
trecerea Craiovei de partea noilor prefaceri asigura revolutiei
o baza puternica in intreaga Oltenie.
Populatia Craiovei s-a ridicat la jumatatea lui septembrie
pentru a-si declara sprijinul fata de revolutia lovita de armatele straine.
La 30 noiembrie 1848, in ajunul intrarii in Craiova a primei
divizii otomane, evaluata la 10000 de ostasi si comandata de Hussein-Pasa, sute
de sateni din jurul Craiovei si locuitori ai orasului, inarmati
cu pusti, sulite, topoare si coase, au intampinat trupele straine, netinand
seama de superioritatea covarsitoare numerica a acestora.
Dupa retragerea trupelor tariste
din Oltenia, in mai 1854, starea de spirit revolutionara a
maselor a sporit. In lunile februarie - martie 1855 avea loc la Craiova
o puternica revolta, socotita de istorici momentul de varf al raporturilor de
incordare ce au existat intre poporul roman si ocupantii sai din anii 1854-1856.
Una dintre marile familii boieresti
din Craiova - familia Bibescu - a dat Tarii Romanesti pe ultimii
sai doi domnitori: fratii Gheorghe Dimitrie Bibescu si Barbu Dimitrie Stirbei.
Emanciparea robilor tigani in 1844 si 1856, uniunea vamala a Tarii Romanesti
si Moldovei - un prim pas pe calea unirii definitive a celor doua tari romane
- preocuparile pentru intarirea capacitatii militare de aparare a tarii etc.,
toate aceste fapte dovedesc receptivitatea celor doi domnitori la unele imperative
ale vremii. Atunci cand a fost vorba insa de o noua organizare sociala, conceputa
la 1848 si apoi in anii 1857-1859, ei s-au opus.
In primavara anului 1857 s-a constituit
la Craiova Comitetul Unionist, in randul caruia se remarcau
fostii luptatori de la 1848: Petrache Cernatescu, Emanoil Chinezu, Gheorghe
Chitu s.a.
La 9 octombrie 1857 Adunarea Ad-hoc a Tarii Romanesti a votat in unanimitate
pentru Unirea Principatelor. A doua zi, seara, peste 5-6000 de oameni din toate
clasele societatii se adunasera la flacara tortelor si ovationau. Participand
la aceasta istorica manifestatie, pictorul Theodor Aman avea s-o imortalizeze
in celebrul sau tablou.
In preajma Unirii, Craiova
numara circa 25000 de locuitori, situandu-se, din acest punct de vedere, imediat
dupa capitala Tarii Romanesti.
Inca de la inceputul pregatirilor
pentru intrarea in Razboiul de independenta (1877-1878), cand trupele romanesti
au fost concentrate la Dunare, au participat si unitati din Craiova.
Craiova se afla in centrul unei zone direct afectate de razboiul
antiotoman. Era, prin pozitia sa, un centru important, unde se luasera masurile
necesare sprijinirii desfasurarii viitoarelor operatii militare.
Spre sfarsitul sec.XIX, Craiova
- cu cei peste 40000 de locuitori - era un oras ce avea mici fabrici si ateliere
de produse chimice, masini agricole, arte grafice, tabacarii, textile, materiale
de constructii etc. Populatia creste, astfel incat in 1910 s-au inregistrat
51404 locuitori. Era al doilea oras al Romaniei, dupa Bucuresti, care depasea
50000 de locuitori.
La Craiova, in
1913, in timpul guvernului Titu Maiorescu, se semneaza tratatul de pace prin
care se incheie Razboiul Balcanic, tratat cunoscut in istorie ca Pacea
de la Craiova.
Izbucnirea primului razboi mondial,
1914-1918, a fost receptata in mod diferit de populatia Craiovei.
Marea majoritate condamna deschis razboiul, ca aducator de mizerie. Dupa doi
ani de neutralitate, Romania intra in razboi (1916) de partea Antantei in speranta
implinirii idealurilor de unitate nationala.
In anii neutralitatii, 1914-1916, Craiova a devenit un puternic
centru militar, aici fiind cartierul general al Armatei I. In august 1916, cand
Romania a intrat in razboi, Armata I avea un efectiv de 134 400 de oameni.
Vitejia armatelor romane nu a fost suficienta pentru a stavili ofensiva armatelor
germane si austro-ungare - bine pregatite, dotate cu tehnica de lupta si avand
experienta a doi ani de razboi. Dupa lupte crancene, armata romana a fost nevoita
sa se retraga. Craiova este ocupata de trupele germane si austro-ungare la 21
noiembrie 1916.
Timp de doi ani, cat a durat administratia militara germana, intreaga viata
economica a Craiovei a fost paralizata.
In perioada interbelica, orasul,
situat intr-o zona eminamente agrara, inainteaza cu pasi prea mici pe calea
industrializarii, in raport cu alte zone urbane ale tarii. Marii mosieri din
Oltenia, depozitarii unor insemnate capitaluri provenite din
despagubirile de la improprietarirea taranilor, isi vor investi fondurile in
banci si institutii comerciale, in actiuni neproductive. Numarul celor ce s-au
apropiat de industrie a fost extrem de mic. Specific pentru economia orasului,
lipsita de marea productie de fabrica, este ponderea insemnata pe care o ocupa
munca la domiciliu.
Incepand cu anii 1960 orasul Craiova
devine un puternic centru industrial; se dezvolta industria constructoare de
masini si utilaje, de avioane, industria chimica, alimentara, usoara, a materialelor
de constructii, industria electrotehnica, industria extractiva, industria energetica.
In 1968 Craiova este declarat
municipiu.
Cei peste 300000 de locuitori
ai Craiovei participa activ si cu insufletire la evenimentele
din decembrie 1989, subliniind cu hotarare dorinta de a incepe o viata noua,
de a construi o societate sanatoasa, cu adevarat democratica.